duminică, 24 aprilie 2011

În natură

Am mers azi prin coclaurile Lacului Văcăreşti.
M-am trezit cu oarece teamă vagă de pescarii de pe acolo.

De acolo mi-a fugit mintea că e posibil să fiu interesat de abruptul muntelui şi pentru că acolo aş fi în siguranţă.
Pasămite (plus ideea că ce lucru nemaipomenit fac! - treabă iar de luat ochii semenilor ce nu mă bagă în seamă altminteri).

Mi-am zis c-oi fi eu cu pretinse păsărele, dar mi-am amintit de un însoţitor al Bucurei Dumbravă (pe care scriitoarea nu-l contrazice, ba chiar îi reproduce zisele în Cartea Munţilor). reproduc din memorie: "Ce zi minunată - nu am întîlnit picior de om".

Emilian Cristea, cînd îşi cumpără o casă în Bucureşti, o face şi pentru a se putea izola de oameni.

Altminteri destui se izolează pe munte şi bănuiesc acelaşi motiv, al distanţei faţă de semeni.



Zic şi eu, fără pretenţia adevărului absolut ori a vreunei constatări noi sub soare.