joi, 20 aprilie 2017

Dezacorduri, între ființe umane...

Am purtat azi două polemici
Una cu floarea cea vestită a naționaliștilor ardeleni, alta cu un domn de vîrstă mijlocie.

Spre seară, mi-am adus aminte brusc a fi ucenicit - întru dispute de idei - pe lîngă Niculae Baticu (am și-acum manuscrise de începător, din anii aceia...).
La el am văzut citat din preopinent, apoi răspunsul nostru. Și azi am stilul, în sînge.


                                                                                                                              Niculae Baticu, 1937

Voi pomeni ceva, acum, ce teoretic lovește în dascălul meu. Nea Nae mai scăpa caii, în materie de iritări brute, ce-i ajungeau pe hîrtie. 
Am simțit nevoia să nu-l imit, poate și din sensibilitate mai mare la păliturile ce-ar fi sosit în așa caz.
În același timp, e normal - cred eu - ca ucenicul să încerce a-și depăși maestrul.

Niculae Baticu (în dreapta), 1985.

Nu mă veți crede, de ce spun în aval.
Dar mi-ar plăcea s-apară oameni - pe ideea lui Alecsandri - care să cînte mai bine decît mine. N-aș avea nici o supărare, iar aici nu aveți decît să-mi priviți irișii ochilor, dacă semnalizează a minciună.
În context, mă bucur (fie și cu o mică strîngere de inimă) cînd urmași bucegiști umblă de zor locurile pășite și de mine altădată. Consider (ba le-o și spun, cu reverență) că ștafeta e pe mîini bune.

PS
Că veni vorba, am ucenicit și privind la stilul lui Nae Dimitriu,predecesorul lui nea Baticu întru spiritus rector al Clubului Alpin Român.
Nu am agreat însă genul Paul Goma. Dar în paralel am apreciat cumințenia întru expunere de idei a unui Radu Țițeica.

  Nicolae Dimitriu

Radu Țițeica

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu