luni, 24 aprilie 2017

Dragostea (noastră) față de munte


Spune cineva:
„Muntele nu se vrea învins, ci iubit.”
Cad pe gînduri...
Simt că n-am tratat, vreodată, relația-mi cu Muntele (una deloc superficială...) prin cheia iubirii...
E urît ce spun, dar ăsta-i adevărul.

Dacă aș avea o vorbă pentru munte, cea dintîi sosită în minte e 'Patimă'.
(sună ca la barbugii, dar asta e...).

A doua: „Mă simt nemaipomenit, acolo...”.

A treia: am avut noroc cu carul, pe itinerariile unde m-a împins ființa a-L parcurge...
(unul din motivele care mă îndeamnă la astîmpăr, întru chestiune: „Ia-uite domne, a scăpat dintr-atîtea, da' și-a rupt gîtul la un fleac...”)




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu